Gabi Torje a schimbat foarte repede etichetele în fotbalul românesc. La început a primit timbrul comun de „promisiune”. Apoi, inevitabil i s-a lipit ștampila de „noul Hagi”, mai ales că în fotbalul mare a fost promovat chiar de „Rege”. A mers în București, la Dinamo, dar aici, departe de familie și înfiat de anturaj, Gabi a ajuns carne de tun pentru tiparul crud al tabloidelor. În tot acest timp, familia a avut cel mai important rol în viața copilului, adolescentului, bărbatului de 167 cm. Trei oameni care au crezut mereu în el, atunci când tribuna uitase etichetele atașate timpuriu.
Pe străzi cu mingea în brațe Povestea lui Gabi pleacă din Timișoara, dintr-o familie modestă, care a rămas la fel până astăzi, o poveste de viață cu multe episoade dure, unele chiar dramatice, dar și cu momente de neuitat, pe care părinții și sora „Piticului” le trăiesc acum la fiecare meci al fiului sau fratelui lor. Copilăria puștiului vânos începe în spatele blocurilor din Timișoara, blocuri pe care familia, în lipsa unei locuințe, le schimba destul de des. Nu o dată, părinții Vasile și Silvia au fost nevoiți să își ia copiii și să se mute. Dintr-o parte în alta, asta pentru că Primăria a aprobat mult prea târziu cererea pentru o casă.
Senior fără buletin În tot acest timp, Gabi era concentrat pe minge. La clubul Sârbianca Giuchici, acolo unde a jucat de la 8 până la 14 ani. La vârsta buletinului, „Găbiță”, așa cum îl strigau toți, era trimis să evolueze și în Divizia D, la seniori. De aici s-a transferat la CFR Timișoara, iar în poveste a apărut Hagi. L-a văzut și a dat ordin să fie adus la Poli. A urmat „episodul Dinamo” – puștiul teribil al Banatului a plecat la București și s-a înrolat în trupa dușmanului de moarte.
Probleme la transferul în „Groapă” A primit viză de flotant în „Ștefan cel Mare”, iar familia a rămas între betoanele cartierului timișorean, acolo unde puțini îi mai răspundeau salutului pe stradă. Mama, tatăl, sora deveniseră ținte ale fanaticilor violeți din orașul de pe Bega. Silvia Torje a rămas tare în fața înjurăturilor, vorbelor auzite sau povestite, însă Vasile Torje nu a fost la fel de puternic. A fost chiar lovit pe stradă, stresul s-a cumulat, iar la meciul tur cu Liberec, inima lui Torje senior a cedat. Chiar la câteva zeci de metri de fiul său, în tribuna din „Groapă”. A fost nevoie de o intervenție costisitoare, iar de aici, paradoxal, familia Torje a început să zâmbească. Fiul a evadat din ghearele anturajului, s-a întors la familie și, mai mult, la fotbal. A crescut de la meci la meci, iar în timul partidei cu „U” Cluj a primit și vestea chemării la națională. Convocare care l-a găsit pe puștiul „câinilor” la un interviu, iar pe tatăl său, în fața televizorului, cu telecomanda în mână și ochii plini de lacrimi… de fericire. Cu Rapid au jucat sârba în sufragerie Meciul Dinamo – Rapid a fost trăit intens de familia Torje. Ca la fiecare meci al fiului lor, familia Torje s-a strâns în apartament, în fața televizorului. 0-2 pentru Rapid, iar doamna Torje povestește: „Eram supărați, dar mai credeam. Apoi, 1-2, 2-2 și am început să urlăm de bucurie. Noi țipam, cei din cartier ne înjurau. Soțul meu a vrut să închidă geamul, dar i-am spus să nu o facă. E casa noastră și ne bucurăm cum vrem. A venit fata mea și a spus că Gabi va marca. Peste cinci minute așa a fost, iar la noi, în mijlocul sufrageriei, era o mare sârbă. A fost un meci senzațional”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER